Buze de flori

Cerul nu fusese niciodata asa de albastru, era ca o maree de culori
care se pierde dupa perdeaua de nori spalati de ploile razlete.
El is apleca capul pe umarul ei, iar ea ii explica formele ceresti
citind dintt-o carte de astronomie, radeau din cand in cand din motive
puerile si se strangeau in brate de fiecare data cand el ii spunea
"te iubesc!". Exact in acel moment obrajii fetei erau invadati de
roseata juvenila care ii trada sentimentul reciproc.
Totul era primavara si desi campurile isi rasfrangeau umbrele dupa
orizont copiii isi impleteau jocuri in coditze si sareau in gropile cu
nisip. Ziceai ca sunt musuroaie de furnici care umblau de colo colo sa
dea viata imaginatiei nevinovate de copil.