Diafan

Innoptat al zilei ziua
Intr-un lant de chihlimbar, staruind al vietii fosnet tolanita in felinar
Felinar cu pleoape vineti legate-n cearcane aurii, totul se naruie in noapte cand dorita-ti a murii,
In amor pierdut e timpul alaptat de luna de clestar, incerci sa-ti dai seama ca viata-i traita-n zadar. Oare unde-i soapta moarta spanzurata de o soarta,
soarta-i cruda visul dulce, viata moare, viata duce intre vise de rascruce sta pioasa o carmina care multa miere aduce.
Dara unde-s toti plebeii sa ucida toti miseii? Sa le sparga testele,slute cu nasuri de porci, de grasime sa ii storci, pocaindu-le nevestele.
Eu am fost ucis cu pietre cand spus-ai ce-am gandit, am ramas al taranei frate, stati fara grija, n-am murit!

Iubitei mele

Ti-am imbaiat
Buzele in mii de sarutari
ti-am invelit trupul
In mii de sarutari
Ti-am invelit trupul
Cu petale de nori,
In mii de culori

Ti-am daruti curcubeul
Ca sa-ti faci
Mii de bratari,
Iar intr-o frunza
Iti aduceam picaturi de roua
sa-ti faci mii de cercei

Numai iubirea-mi timida
Nu ai vrut sa-mi ceri
Mi-ai furat-o
Cand inima
Mi s-a deschis visand
la chipu-tzi alintat
de roua calda,
In care frumusetea ta se scalda

Rutina

In viteza
Grabim timpul
Ca sa ajungem fara de pocainta
Spre sfarsitul zilei

Nimic nu ma mai multumeste
Mananc iubirea nesatioasa la pranzul
Din seara tainica
In care imi leg sireturile
Sugrumandu-mi pantofii
Sleiti de puteri

O povara cum numai Kronos
O duce in spatele-i biciuit
de orele senile pierdute-n infinit

Mozaic

Pe inserat
Un pictor a fost orbit
De frumusetea
Culorilor vii si moarte
Asezate pe o panza de casmir,

Intinse ca niste muze
Egoiste, pasionale
Desfatand pensonul
Imbatat de frumusetea dionisiana
A culorilor calde, plapande
Reci si imbaiate
In priviri oachese, taioase

Se ascund in domul cromatic
Ferindu-si stralucirea
In paturi de contraste
Pierdute in opere nefaste