Poşirca Luciferică

“Ha ha”, râde Necurtatul din fundul tavernei. Sunteţi toţi nişte tâmpiţi hîc” (mai luă un gât de poşirca din smirna lui Lucifer).
”De ce ?” răspunse un demon cu laringele scos prin ochiul de sticlă..
“Nu sunteţi în stare să creaţi haos nenorociţilor!”
“Vă înşelaţi amarnic stăpâne. Lumea este deja in haos.” Răspunse alt demon, cu faţă de liliac şi cu libidoul întins până în pereţii iadului.
“Cum aşa? hîc, am fost ieri pe lumea asta atât de preţioasă pentru Cel de SUS şi hîc era plictiseala, nimic de corupt, aţi stricat totul” (se desfătă cu încă un gât din sticla de poşircă luciferică)
“Ne pare rău stăpâne, poate că singura greşeală a fost să punem atâţia parlamentari inapţi, dupa ce i-am botezat în lacul Prostiei, că nu ne-a mai ramas nimic de făcut, e mai simplu să stăm spectatori la circul de afară, nu-i aşa stăpâne?”
Demonul cu faţă de liliac de abia işi terminase fraza, cand Necuratul işi scoase sabia de foc şi îi reteză capul.
“Tare prostovan eşti(zâmbeşte ca un psihopat), voi vreţi să mă scoateţi la pensie animale fara creier?” zise Necuratul
“Nu stăpâne!” raspund toţi dracii în cor.
“Atunci se pare că lumea a devenit plictisitoare până şi pentu dracul însuşi. Eu încerc să-i învăţ să urască şi să dispreţuiască tot ce e frumos şi ei se omoară unii pe alţii. Nu mai avem parte de vremurile de demult, se pare că lumea a luat-o razna. Şi sunt foarte ofticat!” exclamă Necuratul.
“De ce stăpâne? Nu e asta un lucru bun? Lumea îmbrăţişează haosul iar noi…..”
“Iar noi ce?” spuse Stăpânul Întunericului.
“Noi sărbătorim, cu vin adus din cel mai îndepartat colţ al iadului, vin de la însuşi Dionisos.” Zise demonul cu laringele scos prin ochiul de sticlă.
Satana auzind acestea reteză capul şi acestui demon creând isterie în mulţimea de draci din taverna Iadului, fugind care încotro.
Necuratul, rămas singur, ia un gât de posircă luciferică şi constată că a fost ultima înghiţitură, căzut pe gânduri acesta spuse.
“Iar trebuie să fac totul de unul singur.”
Sfârşit

Buze de flori

Cerul nu fusese niciodata asa de albastru, era ca o maree de culori
care se pierde dupa perdeaua de nori spalati de ploile razlete.
El is apleca capul pe umarul ei, iar ea ii explica formele ceresti
citind dintt-o carte de astronomie, radeau din cand in cand din motive
puerile si se strangeau in brate de fiecare data cand el ii spunea
"te iubesc!". Exact in acel moment obrajii fetei erau invadati de
roseata juvenila care ii trada sentimentul reciproc.
Totul era primavara si desi campurile isi rasfrangeau umbrele dupa
orizont copiii isi impleteau jocuri in coditze si sareau in gropile cu
nisip. Ziceai ca sunt musuroaie de furnici care umblau de colo colo sa
dea viata imaginatiei nevinovate de copil.

Absurditate rahitică

Îşi măsura timpul cu pleoapele întredeschise, fiorul de a doua zi îi spuse că ziua de ieri ar fi putut fi chiar ultima. Ea îi promise că șuvițele ei vor mai fi mângâiate de vânt doar o singură dată, după ce curcubeul îi va pieptăna coama de cometă.
Nu a vrut să se apuce de fumat însa s-a apucat de droguri, venele îi pompau sângele cu un debit fenomenal, așezat pe canapea îi era greu să deslușească realitatea, era mult mai simplu să înțeleagă conceptul de iluzie translucidă care îi ajungea pâna în măduva oaselor.
Cu un rânjet perfid reușea să ajungă până la nori, putea chiar să le zgârie măruntaiele și să aducă ploaia, dintr-un motiv necunoscut ura soarele și ochelarii.
Se așeză pe scaunul wc-ului pregătindu-și următoarea doză, din greșeală își scăpă garoul și privii spre cada, o femeie acoperita intru totul de sânge își pensa sprâncenele pregătindu-se pentru purgatoriul celora cu venele scurtate, își machiase ochii cu mov deschis, nici că îi mai păsa de răsăritul care avea să o acopere în tărâna de lumină.
Își ridică garoul şi îşi strânse braţul. Licoarea fierbinte îi pătrundea în vene, brusc o altă lume își făcea apariția, el era îmbrăcat cu o cămașă de forță zgâriind pereții cu unghiile rupte de tencuială iar ea îl privea de sus îmbrățișându-i ploile și alungând soarele.